Fabrica de globuri a lui Moș Crăciun - Curtea de Argeș
Este cunoscut în lumea diplomatică faptul că cei mai buni ambasadori sunt oamenii de afaceri. Noi, cei de la S.C.M. ARGCOMS Curtea de Argeș, dăm crezare acestei afirmații deoarece promovarea obiceiurilor tradiționale din România în S.U.A. s-a făcut și pe o cale mai puțin convențională. Pe un ambalaj de prezentare al globurilor din sticlă pentru pomul de Crăciun, “Made in Romania”, fabricat pentru firma Martha Stewart, la propunerea comerciantului american, a fost redactat și afișat la loc vizibil următorul text în engleză și franceză:
“Do you know?
Romanian children celebrate Christmas, by going from house to house singing carols and reciting poetry. The leader of the group carries a large wooden star called a steaua. This homemade star is typically decorated with glassy paper and ribbons, and rests on the end of a pole. A lighted candle is placed inside the steaua, so that it glows like a lantern.”
„Le saviesz-vous?
Les enfants roumains célèbrent Noël, en se promenant de porte-à-porte, en chantant des chants de Noël et en récitant des poèmes. Le meneur du groupe porte une grande étoile en bois appelél steaua. Cette étoile faite à la main est habituellement décorée de papier lustré et de rubans, et est fixée au bout d’un bâton. Une chandelle allumée est placée à l’intérieur de la steaua, de sorte qu’elle luit comme une lanterne.”
În traducere:
„Știați că?
Copiii români sărbătoresc Crăciunul, mergând din casă-n casă, cântând colinde și recitând poezii. Liderul grupului poartă un ornament mare de lemn, numit ”steaua”. Această stea lucrată manual este decorată special cu hârtie lucioasă și panglici. O candelă luminoasă este așezată în interiorul stelei, pentru a o lumina ca o făclie.”
Prin tematica reprezentărilor, prin motivele pictate, noi transmitem lumii un mesaj pur românesc și lucrul acesta este important și ne bucură << Made in Romania, produs la Curtea de Argeș >> este marca noastră identitară, înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM).
În continuare, vom face trimitere la tradiție și vom încerca să prezentăm istoric, vorbind despre perioada de început și de dezvoltare a meșteșugului sticlăriei, în perimetrul așezării și apoi localizarea acestei activități la S.C.M. ARGCOMS.
Meșteșugul producerii sticlei artizanale la Curtea de Argeș este consemnat în scrierile de pe Cazania ”Cheia înțelepciunii”, publicată în 1678, și care se află în patrimoniul bisericii ”Sfinții Îngeri”, existentă și astăzi, în care se menționează: ”Eu, Damaschin ieromonah, Sin Oprea sticlar văleat 7228 (1717).”
Deci ctitorul a fost fiul sticlarului argeșean Oprea. Biserica ”Sfinții Îngeri” se află în capătul de vest al străzii Armand Călinescu, fosta Damaschin, fosta Zorilor, pe teritoriul fostei bresle a sticlarilor. Acestă breaslă avea legături comerciale statornice cu breslele și negustorii din Transilvania (Sibiu, Avrig), dar și cu Brașovul prin Câmpulung.
Din prima jumătate a secolului al XVII-lea, respectiv de la 24-II-1632, se păstrează, în formatul autentic, actul cel mai vechi, având pe el sigiliul orașului: ”acvila bicefală”, în care se citează printre olari, șelari, bătușari și urmașii sticlarilor: Ion Voica, la 16-IV-1618 și Ghioca, la 1675.
Dr. Valeriu Marinescu, în „Monografia Așezării Argeșului”, consemnează:
”Din punct de vedere economic, dar și al meșteșugului sticlăriei, după un secol, Curtea de Argeș nu se mai afla pe principalul drum comunicant cu Sibiul, deoarece se sapă cale în stâncă, pe dreapta Văii Oltului și astfel se scurtează, geografic vorbind, distanțele cu Muntenia de sud-vest și Oltenia, încât, traseul comercial și meșteșugurile, inclusiv sticlăria, cunosc o restrângere.”
Reactivarea producerii unui anumit sortiment al obiectelor din sticlă s-a început în anul 1988 pe un proiect al UCECOM București, la solicitarea unui investitor – comerciant american, ca urmare a creșterii cererii de ornamente din sticlă, pe piața din SUA și Canada, extinzându-ne apoi producția pentru piețele din Australia, Noua Zeelandă, Brazilia și chiar Japonia.
Designul european în producția de ornamente a devenit în timp, începând cu secolul al XIX-lea, arbitrul modei pe acest segment, considerându-se ca fiind un sortiment ”clasic”, adoptat pe toate meridianele.
Globurile clasice din sticlă sunt formatizate prin suflare cu gura, din baghetă și tuburi din sticlă, dintr-o anumită compoziție, și pictate (decorate) manual cu pensule și pipete.
Procesul tehnologic este complex, pe lângă cele două faze de mai sus, unele globuri suflate pe ”clar” sunt metalizate sub vid înaintat, altele argintate în baie caldă, după care întreaga suprafață, sau parțial, este acoperită de culoarea de bază, prin imersie sau pulverizare. Apoi se aplică decorul cu pensula, pipeta și alte ustensile asemănătoare. Operațiunile decurg în continuare cu sortarea gamei de produse, aplicarea căpăcelului, așezarea în cofragul corespunzător dimensiunilor globului și gruparea lor pe cutiile individuale de vânzare, apoi așezarea lor în baxuri (cutii colective de transport).
Revenim asupra meseriei de sticlar-suflător și a celei de pictor-decorator. Specialitatea de sticlar-suflător este o meserie complexă, care necesită o coordonare perfectă între simțul tactil, mișcarea mâinilor, acuitate vizuală, acuratețe, dozarea respirației și a suflului, toate coroborate pentru realizarea și respectarea formei și dimensiunilor obiectului suflat.
Înainte de a fi suflate globurile din țeavă de sticlă, de diferite consistențe ale circumferinței acesteia, în funcție de diametrul globului ce trebuie obținut, țeava se porționează în șpițuri, de către meseriașii numiți prelucrători-trăgători. Toate operațiunile de prelucrare și suflare se fac la ”cald”, în flacăra produsă de gazul metan, cu turbo-suflantă de aer comprimat sau cu oxigen din tuburi; operațiunea se face la temperatura de 600 - 650˚C.
Prelucrarea tuburilor, baghetelor dar și formatarea globurilor se face în semi întuneric la o distanță de 30 cm între flacăra produsă de arzător și fața meșterului.
Ca să devii un bun lucrător-suflător sau trăgător este necesară o bună pregătire profesională și minim doi ani de practică.
Pictorul-decorator trebuie să fie înzestrat nativ cu simțul artistic, dublat de sensibilitatea cromatică a culorilor și conducerea mâinilor, pe suprafețele mici și convexe alunecoase și fără punct de sprijin pe obiect. Din punct de vedere al relizării picturii pe sticla convexă, cu antrenarea ambelor mâini, această operațiune putem să o definim ca o pictură specifică, atipică. Acest gen de pictură nu este contemplativă, se realizează după model, este normată funcție de desenul agreat și comanda clientului.
În această fază nu intervine niciun șablon sau alt element ajutător, decât priceperea, ochiul și îndemânarea, în reprezentarea individuală a globului, care poate fi un peisaj, un desen sau un colaj.
Un pictor-decorator se formează profesional și prin practică, într-un interval de 3-5 ani, cu condiția să-i placă ceea ce face.
O ipoteză asupra apariției globului de sticlă colorată ne-a adus-o în atenție scriitorul Dumitru Manolache, în articolul ”O zi, din nou în lumina copilăriei”, publicat în revista ”Lumina”, în data de 22 decembrie 2015, cu prilejul vizitei la fabrica de globulețe de la Curtea de Argeș:
”Când pe la 1847 suflătorul de sticlă Hand Greiner, din orășelul alsacian Lauscha, nu mai avea nuci și mere poleite să împodobească bradul de Crăciun, cum era obiceiul, a suflat în baghetele lui de cuarț, încinse în foc, și a rotunjit globuri pe care le-a colorat în roșu și auriu pentru copiii săi care așteptau împodobirea bradului de Crăciun. Altfel, cu siguranță, timpul, ca măsură a bucuriei sacre, risca să se împrăștie. Astfel, globulețele de sticlă colorată s-au făcut parte a bucuriei, timp împreună, comuniune și pace”.
Și autorul continuă:
”O astfel de „ținere a timpului împreună” se săvârșește de ceva ani și la una dintre cele mai cunoscute fabrici de globulețe de la noi - ARGCOMS - din Curtea de Argeș, unde, începând din luna octombrie până în preziua Nașterii Pruncului Iisus, mii și mii de copii din întreaga țară vin să vadă, să trăiască povestea globulețelor.
Aici, la fabrica de globulețe, în acele clipe, bucuria se rotunjește strălucitor, pur, definitoriu, în fragilitatea și frumusețea fără de egal a miilor de globuri ce luminează vestind, precum Steaua de la Betleem”.
Sărbătoarea Crăciunului, deci unică în felul său, are și anumite particularități, în funcție de tradițiile fiecărui popor, influențele culturale, conotații religioase și spirituale, gradul de civilizație al fiecărui individ, obiceiurile comunității și multe altele.
Referindu-ne la Crăciunul în stil american, acesta a devenit o sărbătoare fastuoasă a comunității, a familiei dar și a individului. Este o sărbătoare a consumismului, cu Moș Crăciun îmbrăcat în ”flamidă” roșie, mai ales de când această culoare a fost asociată cu o anumită băutură carbogazoasă.
Modelul european de împodobire a bradului de Crăciun, cu globuri colorate, din sticlă, a fost preluat și în alte părți ale lumii, transformându-se într-o sărbătoare universală care îndeamnă la pace și bună înțelegere, oriunde te vei afla.
Noi, cei de la S.C.M. ARGCOMS, suntem onorați că putem contribui, cu produsele pe care le fabricăm, fie și modest, la o permanentă copilărie.
Aceasta este Fabrica lui Moș Crăciun din Curtea de Argeș, marcă înregistrată la O.S.I.M.
“Do you know?
Romanian children celebrate Christmas, by going from house to house singing carols and reciting poetry. The leader of the group carries a large wooden star called a steaua. This homemade star is typically decorated with glassy paper and ribbons, and rests on the end of a pole. A lighted candle is placed inside the steaua, so that it glows like a lantern.”
„Le saviesz-vous?
Les enfants roumains célèbrent Noël, en se promenant de porte-à-porte, en chantant des chants de Noël et en récitant des poèmes. Le meneur du groupe porte une grande étoile en bois appelél steaua. Cette étoile faite à la main est habituellement décorée de papier lustré et de rubans, et est fixée au bout d’un bâton. Une chandelle allumée est placée à l’intérieur de la steaua, de sorte qu’elle luit comme une lanterne.”
În traducere:
„Știați că?
Copiii români sărbătoresc Crăciunul, mergând din casă-n casă, cântând colinde și recitând poezii. Liderul grupului poartă un ornament mare de lemn, numit ”steaua”. Această stea lucrată manual este decorată special cu hârtie lucioasă și panglici. O candelă luminoasă este așezată în interiorul stelei, pentru a o lumina ca o făclie.”
Prin tematica reprezentărilor, prin motivele pictate, noi transmitem lumii un mesaj pur românesc și lucrul acesta este important și ne bucură << Made in Romania, produs la Curtea de Argeș >> este marca noastră identitară, înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM).
În continuare, vom face trimitere la tradiție și vom încerca să prezentăm istoric, vorbind despre perioada de început și de dezvoltare a meșteșugului sticlăriei, în perimetrul așezării și apoi localizarea acestei activități la S.C.M. ARGCOMS.
Meșteșugul producerii sticlei artizanale la Curtea de Argeș este consemnat în scrierile de pe Cazania ”Cheia înțelepciunii”, publicată în 1678, și care se află în patrimoniul bisericii ”Sfinții Îngeri”, existentă și astăzi, în care se menționează: ”Eu, Damaschin ieromonah, Sin Oprea sticlar văleat 7228 (1717).”
Deci ctitorul a fost fiul sticlarului argeșean Oprea. Biserica ”Sfinții Îngeri” se află în capătul de vest al străzii Armand Călinescu, fosta Damaschin, fosta Zorilor, pe teritoriul fostei bresle a sticlarilor. Acestă breaslă avea legături comerciale statornice cu breslele și negustorii din Transilvania (Sibiu, Avrig), dar și cu Brașovul prin Câmpulung.
Din prima jumătate a secolului al XVII-lea, respectiv de la 24-II-1632, se păstrează, în formatul autentic, actul cel mai vechi, având pe el sigiliul orașului: ”acvila bicefală”, în care se citează printre olari, șelari, bătușari și urmașii sticlarilor: Ion Voica, la 16-IV-1618 și Ghioca, la 1675.
Dr. Valeriu Marinescu, în „Monografia Așezării Argeșului”, consemnează:
”Din punct de vedere economic, dar și al meșteșugului sticlăriei, după un secol, Curtea de Argeș nu se mai afla pe principalul drum comunicant cu Sibiul, deoarece se sapă cale în stâncă, pe dreapta Văii Oltului și astfel se scurtează, geografic vorbind, distanțele cu Muntenia de sud-vest și Oltenia, încât, traseul comercial și meșteșugurile, inclusiv sticlăria, cunosc o restrângere.”
Reactivarea producerii unui anumit sortiment al obiectelor din sticlă s-a început în anul 1988 pe un proiect al UCECOM București, la solicitarea unui investitor – comerciant american, ca urmare a creșterii cererii de ornamente din sticlă, pe piața din SUA și Canada, extinzându-ne apoi producția pentru piețele din Australia, Noua Zeelandă, Brazilia și chiar Japonia.
Designul european în producția de ornamente a devenit în timp, începând cu secolul al XIX-lea, arbitrul modei pe acest segment, considerându-se ca fiind un sortiment ”clasic”, adoptat pe toate meridianele.
Globurile clasice din sticlă sunt formatizate prin suflare cu gura, din baghetă și tuburi din sticlă, dintr-o anumită compoziție, și pictate (decorate) manual cu pensule și pipete.
Procesul tehnologic este complex, pe lângă cele două faze de mai sus, unele globuri suflate pe ”clar” sunt metalizate sub vid înaintat, altele argintate în baie caldă, după care întreaga suprafață, sau parțial, este acoperită de culoarea de bază, prin imersie sau pulverizare. Apoi se aplică decorul cu pensula, pipeta și alte ustensile asemănătoare. Operațiunile decurg în continuare cu sortarea gamei de produse, aplicarea căpăcelului, așezarea în cofragul corespunzător dimensiunilor globului și gruparea lor pe cutiile individuale de vânzare, apoi așezarea lor în baxuri (cutii colective de transport).
Revenim asupra meseriei de sticlar-suflător și a celei de pictor-decorator. Specialitatea de sticlar-suflător este o meserie complexă, care necesită o coordonare perfectă între simțul tactil, mișcarea mâinilor, acuitate vizuală, acuratețe, dozarea respirației și a suflului, toate coroborate pentru realizarea și respectarea formei și dimensiunilor obiectului suflat.
Înainte de a fi suflate globurile din țeavă de sticlă, de diferite consistențe ale circumferinței acesteia, în funcție de diametrul globului ce trebuie obținut, țeava se porționează în șpițuri, de către meseriașii numiți prelucrători-trăgători. Toate operațiunile de prelucrare și suflare se fac la ”cald”, în flacăra produsă de gazul metan, cu turbo-suflantă de aer comprimat sau cu oxigen din tuburi; operațiunea se face la temperatura de 600 - 650˚C.
Prelucrarea tuburilor, baghetelor dar și formatarea globurilor se face în semi întuneric la o distanță de 30 cm între flacăra produsă de arzător și fața meșterului.
Ca să devii un bun lucrător-suflător sau trăgător este necesară o bună pregătire profesională și minim doi ani de practică.
Pictorul-decorator trebuie să fie înzestrat nativ cu simțul artistic, dublat de sensibilitatea cromatică a culorilor și conducerea mâinilor, pe suprafețele mici și convexe alunecoase și fără punct de sprijin pe obiect. Din punct de vedere al relizării picturii pe sticla convexă, cu antrenarea ambelor mâini, această operațiune putem să o definim ca o pictură specifică, atipică. Acest gen de pictură nu este contemplativă, se realizează după model, este normată funcție de desenul agreat și comanda clientului.
În această fază nu intervine niciun șablon sau alt element ajutător, decât priceperea, ochiul și îndemânarea, în reprezentarea individuală a globului, care poate fi un peisaj, un desen sau un colaj.
Un pictor-decorator se formează profesional și prin practică, într-un interval de 3-5 ani, cu condiția să-i placă ceea ce face.
O ipoteză asupra apariției globului de sticlă colorată ne-a adus-o în atenție scriitorul Dumitru Manolache, în articolul ”O zi, din nou în lumina copilăriei”, publicat în revista ”Lumina”, în data de 22 decembrie 2015, cu prilejul vizitei la fabrica de globulețe de la Curtea de Argeș:
”Când pe la 1847 suflătorul de sticlă Hand Greiner, din orășelul alsacian Lauscha, nu mai avea nuci și mere poleite să împodobească bradul de Crăciun, cum era obiceiul, a suflat în baghetele lui de cuarț, încinse în foc, și a rotunjit globuri pe care le-a colorat în roșu și auriu pentru copiii săi care așteptau împodobirea bradului de Crăciun. Altfel, cu siguranță, timpul, ca măsură a bucuriei sacre, risca să se împrăștie. Astfel, globulețele de sticlă colorată s-au făcut parte a bucuriei, timp împreună, comuniune și pace”.
Și autorul continuă:
”O astfel de „ținere a timpului împreună” se săvârșește de ceva ani și la una dintre cele mai cunoscute fabrici de globulețe de la noi - ARGCOMS - din Curtea de Argeș, unde, începând din luna octombrie până în preziua Nașterii Pruncului Iisus, mii și mii de copii din întreaga țară vin să vadă, să trăiască povestea globulețelor.
Aici, la fabrica de globulețe, în acele clipe, bucuria se rotunjește strălucitor, pur, definitoriu, în fragilitatea și frumusețea fără de egal a miilor de globuri ce luminează vestind, precum Steaua de la Betleem”.
Sărbătoarea Crăciunului, deci unică în felul său, are și anumite particularități, în funcție de tradițiile fiecărui popor, influențele culturale, conotații religioase și spirituale, gradul de civilizație al fiecărui individ, obiceiurile comunității și multe altele.
Referindu-ne la Crăciunul în stil american, acesta a devenit o sărbătoare fastuoasă a comunității, a familiei dar și a individului. Este o sărbătoare a consumismului, cu Moș Crăciun îmbrăcat în ”flamidă” roșie, mai ales de când această culoare a fost asociată cu o anumită băutură carbogazoasă.
Modelul european de împodobire a bradului de Crăciun, cu globuri colorate, din sticlă, a fost preluat și în alte părți ale lumii, transformându-se într-o sărbătoare universală care îndeamnă la pace și bună înțelegere, oriunde te vei afla.
Noi, cei de la S.C.M. ARGCOMS, suntem onorați că putem contribui, cu produsele pe care le fabricăm, fie și modest, la o permanentă copilărie.
Aceasta este Fabrica lui Moș Crăciun din Curtea de Argeș, marcă înregistrată la O.S.I.M.